Pentru un călător neavizat, ieșirea din defileul Jiului imediat la nord de Petroșani este doar un prilej de admirat un peisaj încă abrupt, prin care drumul spre Hațeg șerpuiește după reguli inginerești. Formațiunile cristalofiliene ale Seriei geologice de Sebeș-Lotru fac loc, tectonic, formațiunilor sedimentare ale bazinului Hațeg. Acestea se transpun într-o morfologie preponderent colinară, cu caracter de podiș sau de câmpie aluvială, dar și prin formațiuni ce amintesc de foste masive muntoase cândva impresionante. Un astfel de loc este dealul Bănița, cunoscut pentru cetatea dacică construită în partea superioară a lui și susținută arheologic de o zonă locuită de la poale, din păcate distrusă de toate lucrările de construcții de vârstă modernă (http://dacica.ro/aurora/banita/).
Dificil de atins datorită absenței unor poteci cel puțin identificate corespunzător pentru un obiectiv UNESCO, zona cu urmele fortificațiilor dacice este marcată de prezența zidurilor realizate din blocuri de calcar oolitic, diferite fundamental ca structură și varietate petrografică de calcarul care constituie substratul geologic al dealului. Ca și în cazul cetății Piatra Roșie, calcarul din fundamentul dealului Bănița nu este prelucrabil, cu un efort rezonabil, sub formă dimensionată, fapt ce a determinat meșterii timpului să aducă și aici blocuri realizate din piatră oolitică.
Cele două probe analizate mineralogic (arhivă personală) confirmă tipologic varietățile regăsite la celelelate cetăți dacice din jurul Sarmizegetusei Regia și în dealul Măgura Călanului, în zona carierei istorice. Această cercetare informativă trebuie însă detaliată din punct de vedere al varietăților petrografice într-o etapă ulterioară.
