Deși prea puțin cunoscut în acest fel, probabil datorită unui prezent încă puternic ancorat vizual în perioada comunismului industrial, orașul Călan este amplasat într-unul din cele mai strategice poziții geografice. Se află la intersecție de drumuri magistrale, acum ca și în trecut, dar și în apropiere de confluențe de ape (cel mai cunoscut fiind cel al Streiului), în același timp ferit de efectele unor perioade de inundații. De aici, nu numai că sunt căi directe spre sud-est către toate cetățile dacice din Munții Șureanu (chiar dacă nu neapărat cele mai scurte), dar și către cetatea Bănița spre sud, dincolo de Hațeg, și către Munții Poiana Ruscă spre vest (cu acumulări uriașe de minereu de fier, metalul atât de important în civilizația dacică). Confluența cu Mureșul nu este departe spre nord, fiind calea cea mai facilă de acces către minele cu aur din Munții Apuseni și către minereurile polimetalice din Munții Metaliferi, utilizate pentru valoroasele aliaje din metalurgia antică.
Dar geologia substratului zonei a determinat dintotdeauna o caracteristică specială și recunoscută încă din perioada dacică: prezența unor izvoare geotermale naturale, cu efecte atât de bune în păstarea sau refacerea sănătății. La 2 km spre nord de orașul Călan sunt atestate însă doar din perioada romană băi termale, cu utilizare intensă, dacă se ține cont de inscripțiile identificate arheologic. Din aceeași perioadă se consideră a fi bazinul săpat direct în calcare compacte și care are aproape 14 m lungime, o lățime de 7.5 m și o adâncime medie de 4 m, cu izvoare captate în bază și sistem eficient de evacuare, fără a se putea afirma că acesta nu a funcționat încă de dinainte de cucerirea romană. În timpurile moderne, în apropierea bazinului antic s-a dezvoltat o bază de agrement care poartă denumirea de Aquae Calan, sursele de apă fiind extinse prin săparea unor noi foraje de captare a apei termale.
Istoria are o stranie atracție către demitizare. Absența în teren a unor informații minimale despre valoarea de patrimoniu a acestor locuri face ca ele să fie doar la câteva sute de metri distanță de zona turistică, fără a fi neapărat cunoscute. Timpul, încremenit în atingeri de piatră, și scos astfel din tiparul uman liniar, poate fi dizolvat într-un singur gând. Sau în prezența imaterială a celor care au atins aceeași piatră cu mai mult de două milenii în urmă…