Bucova, aflată în proximitatea Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, capitala provinciei romane Dacia după 106 AD, este localitatea recunoscută geologic pentru ivirile de marmure alb-cenușii cu cristalinitate ridicată exploatată din perioada antică. Deși transportul n-a fost deloc unul facil dacă se ia în considerare actuala rută de acces, roca metamorfică carbonatică cu proprietăți ornamentale deosebite a fot utilizată intens pentru elementele decorative ale orașului roman. Piesele întregi sau fragmentele vizibile în actualul sit arheologic și în muzeul aferent stau mărturie pentru meșteșugul avansat de prelucrare. Iar fragmentele istorice regăsite în zidurile și în jurul bisericii din Densuș arată și o schimbare de destinație pe criteriul unui material de construcție mai facil de utilizat în formă gata dimensionată.
